Seara de vineri californiana inseamna sambata dimineata pe meridianul meu. Amuzant cum odata ajuns pe meleaguri anglofone dispare nevoia de exprimare anglofona. Ca si cum m-as izola intr-o limba straina ca intr-o patrie proprie. As purta doar ii albe, dar nu ma dau in laturi nici de la tinute gipsy. I look just as bohemian as in my district back home, but with an ocean resort twist. Adica abuz de saronguri si bijuterii varatice.
Cursul de pandeiro a fost revelator, duminica merg la Santino's aici, in Santa Monica, in scopul unui jam session cu alti percutionisti brazilieni. La Carlinhos, in Centrul pentru Arte Stradale, am vazut si am auzit un berimbau pentru prima data live. Foarte foarte foarte groovy...
sâmbătă, iulie 26, 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)




4 comments:
am ascultat Nana Vasconcelos - O berimbau de pe albumul Saudades(1979).
Papete-Berimba de aici http://www.souljazzrecords.co.uk/releases/?id=198
si ceva Capoeira Angola - recomandare de la un brazilian
frumos dar zic si eu ca-i frumos cum spune un francez ca-i frumos atunci cand asculta acordeonisti din Romania.
cind zici de sarong, imi amintesc de unul din cintecele mele preferate:
http://tedbarron.com/bwflu-april-08/32-Yellow-Sarong.mp3
Foarte iti multumesc pentru acest adorabil cantecel de factura californiana al unei trupe newyorkeze postat pe situl uni fotograf din Brooklyn. Cred ca o sa imi cumpar si un sarong galben. :D
@ alexandru: as inlocui acordeonul cu cavalul, sau daca vrei ceva mai recent, cobza...
Trebuie sa ascult si eu mai mult Nana Vasconcelos si Papete, cu prima ocazie. Probabil in Romania, aici probabil ca as asculta toata ziua Phoenix, primele 3 albume... :D
Trimiteţi un comentariu